Principalul scop al Bisericii este acela de a aduce harul sfințitor al lui Dumnezeu în lume. Acest lucru se realizează prin rugăciune, Sf. Liturghie și celelalte Sfinte Taine.

Așadar principala menire a Bisericii nu este filantropia. Totuși Biserica face multă caritate, actele de binefacere fiind o expresie practică a mesajului Evangheliei lui Hristos, care îndeamnă în multe rânduri „să vă iubiți unul pe altul”.

În contextul actual, în numai câteva săptămâni de când a început epidemia (care s-a transformat în pandemie) de coronavirus, Biserica Ortodoxă Română a sprijinit cu aproape 1.000.000 de euro spitalele și pe cei care care sunt în nevoie în aceste zile. E mult, e puțin? Nu știu. Dar cu siguranță a fost o mobilizare foarte rapidă și mai ales spontană. Nu a fost vreo directivă impusă de stat sau de Patriarhie ci o reacție plină de compasiune a membrilor Bisericii (clerici și credincioși) față de cei care duc greul perioadei.

În final, o remarcă în calitate de cetățean al României. Nu trebuia oare ca statul să fie capabil să gestioneze această situație cu resursele pe care le are și cu sistemul pe care putea să îl perfecționeze în ultimii 30 de ani? Solidaritatea între oameni este un lucru extraordinar, dar de ce mai plătim taxe și impozite, de ce alegem oameni să ne reprezinte și să pună lucrurile în mișcare, de ce mai avem un buget de stat, dacă în vremuri de încercare ajungem să rezistăm prin donații?